De 8 ani, Century

   Dupa opt ani de folosire intensa, lansetele mele, Century NCS, au calatorit in timp si au revenit la forma estetica din momentul la care le-am cumparat. Totul a fost posibil cu ajutorul lui Adrian Zarguzon, un profesionist in aceasta materie.

   Faptul ca mi-am propus ca, dupa atatia ani, sa le readuc la forma estetica initiala, se traduce prin dorinta de a le folosi cel putin inca pe atat. Ce n-a putut Adrian sa le faca este sa le fi adus la starea de putere si actiune din prima zi de folosinta. Asta pentru ca nu a fost cazul, calitatea Century se vede dupa atatia ani iar procesul tehnologic de autoclavare si-a dovedit eficienta astfel incat simt lansetele in toata splendoarea la fel ca in prima zi, atat in dril, cat si in casting. 

   Abia acum imi dau seama de ce Century nu schimba un model de lanseta la 2 - 3 ani, precum alti producatori, ci pastreaza durata de viata a unei lansete, chiar si 10 ani!

   Multumesc Adrian, pentru arta.

Lacul Varlaam

    Ar trebui sa gasim un lac salbatic pe langa Bucuresti, pe care sa pescuim, imi spune Paul. Sau o balastiera, o balastiera ar fi si mai tare. Un lac salbatic sau o balastiera pe langa Bucuresti pe care sa pescuim si sa aiba si peste? Nu exista asa ceva, ii spun. Ei nu exista, exista dar nu stim noi, sau nu ne-am interesat, sau nu am cautat. Incepusem sa visez un pic, chiar, dupa trei sezoane de Darvari si Sarulesti, mi-ar placea sa pescuiesc pe o balastiera, micuta, curata, cu pesti putini si mari, cu ape limpezi si ascunsa intr-o padure. Da, dar ma trezesc repede, nu sunt in Austria.

Lacul Varlaam, toamna, in toata splendoarea. In imagine, standurile A2 si A4:

    Lacul Varlaam s-a nascut pe marginea raului Arges odata cu extractia balastului si imediat ce s-a ajuns la panza freatica, s-a creat un mic lac, ce a devenit din ce in ce mai mare. A fost populat cu ciortan cat bricheta acum multi ani si datorita calitatii apei si a abundentei de hrana naturala, pestii au ajuns la greutati record in scurt timp. Parca in competitie cu acestia, padurea de salcami si plopi, a crescut si ea, inconjurand balastiera ca intr-un basm iar stuful a insemnat casa pestru multe vietuitoare inclusiv rate salbatice sau lebede.

 Filtru de polarizare circulara. Contrast superb de toamna pe lacul Varlaam:

    Ca de fiecare data intalnirile cu lacul imi par a fi rupte din realitate precum loviturile de rever ale lui Wawrinka. Era o zi calduroasa si senina de vara cand am facut cunostinta cu lacul. Aproape emotionat, priveam verdele crud al naturii in apa ca de oglinda, ce era sparta, din cand in cand, de saritura unui crap. Ma cucerise, iar daca Stan a fost motivul pentru care a inceput sa-mi placa tenisul, atunci micuta balastiera a fost imboldul pentru care mi-am cumparat un DSLR. Ii vroiam farmecul si acasa, in poze.

Standul A1. Acum intelegeti de ce am ales sa pescuiesc de doua ori acest stand in partidele de test ale lacului?

    Am facut o partida in vara lui 2013, pe locul ce avea sa devina A1, dar nu am prins nimic. Toamna, am mai facut o partida pe acelasi loc, poate ca sa-mi iau revansa sau poate ca eram dependent de pictura locului, insa nici de data aceasta nu am prins nimic. Cu toate acestea, printre capturile altor pescari si-au facut aparitia crapi de 13 kg, de 17 kg, ba chiar si peste 20 kg! Vestea s-a dus repede, iar lista de rezervari era plina in primavara anului 2014, asta in timp ce descopeream sectorul B al lacului ca si cum era un mare magnet iar eu, un minuscul intr-o armura de metal, in timp ce bradisul parea sa fie aura de mister ce-l inconjura. Parca acum sunt pe pontonul B8, undeva la inceput de aprilie si aproape ca nu ma pot opri din a privi apa, atat de limpede, incat vad bradisul ce a crescut pana aproape de jumatatea apei, si la 15 m distanta, la fel cum imi puteam privi amprenta de pe buricul degetului. Drilul trebuie sa fie fantastic in aceasta apa de acvariu, imi spuneam, aproape cu voce tare. Ma plimbam cu barca si puteam vedea ochiurile de apa din bradis in clar  pana la adancimi de 2 m, de altfel, cand plantam, vedeam exact cum asez montura, cum a cazut nada sau a doua zi dimineata, daca nu aveam trasatura, mergeam sa verific daca aceasta mai este acolo, iar carasii se ascundeau in iarba pentru ca mai apoi sa iasa pe rand, in functie de timiditate, continuand sa serveasca micul dejun din nadea mea.

  Partidele mele au oscilat intre placerea de a pescui a sectorului B si dorinta de a prinde pestii mari ai sectorului A. Dupa doi ani, am in colectie patru crapi peste 20 kg, recordul fiind de 22,7 kg pe standul A8.

22,7 kg recordul personal pe standul A8. O minge rotunda si grea:

    Standul A8

Standul A8. Cel mai capricios si mai dificil stand dintre toate celelalte:

    Dintre cei patru crapi peste 20 kg, pe trei dintre acestia i-am prins pe acest stand, doi venind din acelasi punct (si altii de 12 - 17kg), unul fierbinte pe harta standului, ce trebuie pescuit peste movilele din fata standului, cu plutitor care sa tina firul deasupra. Nu s-a inventat inaintasul care sa faca fata coloniilor de scoici de pe varful acestor movile, asa ca plutitorul este unica speranta de a nu pierde metri buni de inaintas cu tot cu leadcore si montura si a evita complicatiile ce decurg de aici.

Standul A8 vazut din fata. Mix de culori toamna tarziu:

    Ca imagine, in fata standului, undeva la 50 - 60 m  (usor dreapta) incep 3 movile siameze ce se continua spre dreapta, obturand o parte din suprafata de pescuit a standului. In spatele movilelor sunt adancimi  de 3 – 1,5 m , ca intr-un labirint. Drept in fata standului si spre stanga, apa fara structuri, cu adancimi de 4 m  si cu substrat malos. Din experienta mea pe acest stand, doua sunt zonele pe care le consider de mare interes: in spatele primei movile din stanga, pe mica portiune dreapta cu adancime de 3 m,  inainte de panta ce urca spre malul de vis-a-vis, si perimetrul insulei scufundate, mai ales portiunile cu apa mica. Unul dintre crapii mari, cel de 20,9 kg de aici l-am capturat pe un sfarsit de primavara. Ceilalti doi, din spatele movilei, unul vara pe 37 grade Celsius, iar celalalt pe un inceput de toamna rece. N-as spune ca sunt locuri care tin peste, au fost si partide pe A8 in care nu am prins nimic. Dar sunt zone magnetice, pe care crapii le frecventeaza cand sunt in aceasta zona. A8 imi pare cea mai dificila si capricioasa zona de pescuit de pe intreg sectorul A. As spune chiar ca este standul unde este indicat sa pescuiesti cu doar 3 lansete. Aceste doua puncte, spatele primei movile si zona insulei scufundate, iar cu a treia la granita cu standul A9. De ce spun asta? Pentru a nu aglomera locul si a nu pune o presiune inutila cu a patra lanseta avand in vedere ca trebuie pescuit cu plutitor si pe lanseta plasata in zona insulei scufundate. Stiu ca a folosi 3 lansete in loc de 4,  inseamna 25 % mai putine sanse, insa uneori mai putin poate insemna mai mult.

  

   Standul A9

Standul A9. Propriul tau lac:

    A9 este o superbitate de stand si in afara faptului ca este standul cu cea mai mare deschidere, zona de pescuit este plina de structuri, praguri si platouri. Imediat in fata standului apa are 3 m. La aproximativ 40 - 50 m de mal apa urca brusc la 2,5 m, pe un platou generos cu substrat tare, ca de pietris, dincolo de care apa urca pe un alt platou cu adancimea de 1,7 m. Spre stanga, la grainta cu A8 sunt adevaratele structuri, grupuri de movile ce urca spre suprafata de la o adancime de 3 m pana spre 2 m, 1,5 m, 1 m adancime. In spatele acestora apa coboara pe o adancime de 4 m, pe un substrat malos. O zona foarte buna primavara devreme sau toamna tarziu. Aceasta adancime se continua spre dreapta si scade usor: 3,7 m, 3,5 m, 2 m, 1,7 m in extremitatea din dreapta a standului. O paleta de adancimi si structuri in care pestelui ii place sa stea. Din pacate, are o hiba, nu se putea altfel. Vandul dominant de primavara este nefavorabil si bate dinspre A9 spre A7, A6, A4. Am avut o astfel de partrida in primavara in care priveam ce bine prind standurile sus mentionate in timp ce eu ciuguleam cate un crap de ici, de colo, ciortani de 12 - 14 kg. Si totusi, cum am spus, locul tine peste si m-a rasplatit, dupa ceva asteptare, cu un trofeu de 20 kg , pentru rabdarea, increderea si strategia pe care mi-am construit-o inca de la inceputul partidei pe platoul cu adancimea de 2,5 m din fata standului, despre care stiam ca a dat si alti crapi mari.

Standul A9 ascuns sub padurea de salcii si plopi:

    Nada si felul in care am folosit-o

   Nada principala pe care am folosit-o au fost boiliesurile pe baza de faina de peste, si imi placea sa amestec mai multe sortimente ca de exemplu XXL, Stinky Fish si Next, noua gama CPK.

Boiliesurile CPK XXL si clasicul in materie, un fishmeal de calitate cu adaos de Robin Red + eticheta Squid&Belachan:

  Folosirea boiliesului era obligatorie la inceputul sezonului 2014 daca voiai sa eviti carasul. Boiliesul era selectiv si la aceasta specie, nu numai la crap, ocazie cu care detin un record si la caras de 2,1 kg prins la 2 bile de 18 mm si 2 cm firul de par. Odata cu rarirea acestuia si pe fondul presiunii tot mai mare asupra lacului, folosirea semintelor, a peletelor de diametru mic, alaturi de boiliesuri este avantajoasa din mai multe puncte de vedere: in primul rand diversitatea. Crapul are la dispozitie un meniu variat, in diverse marimi, lucru ce-l face sa fie mai putin atent la forta cu care aspira momeala, mai putin precaut si probabil in competitie cu alti crapi pe acest meniu. Nu de putine ori, multora dintre crapii capturati pescuind astfel am fost nevoit sa le scot carligul mult din interiorul gurii. In al doilea rand: atractia si culoarea - nimic nu poate fi mai atractiv decat o zona presarata cu seminte mici, grau, rapita, mei, canepa, alaturi de galbenul boabelor de porumb dulce, asezonat cu pelete si boilies.

Seminte CPK gata preparate: porumb, grau, mei, canepa:

   Lacul Varlaam are hrana naturala cum numai la Sarulesti am vazut. Scoicile colonizeaza pana si standul de pescuit, cu alte cuvinte pestii au la dispozitie hrana oriunde si in orice cantitate. Acest lucru m-a facut sa cred ca daca vreau sa am o sansa – in raport cu imensitatea de hrana naturala, si ca daca vreau sa-i atrag atentia pestelui, ei bine atunci trebuie sa nadesc mult, este adevarat, tinand cont si de anotimp si conditiile meteo. E ca si cand particip la un eveniment la care se serveste si mancare dar fara sa-mi fie foame. Credeti ca bag in seama o masa modesta cu putina mancare? Nu. Credeti ca ma poate atrage o masa bogata ce sta sa se prabuseasca? Pai, macar de curiozitate merg sa vad ce bunatati sunt acolo, foamea vine mancand. In prima partida pe A8 am localizat pestele  in mal pe o apa de 50 cm si nu eram zgarcit cu nadirea. Prindeam pe banda rulanta, insa nimic care sa solicite cu adevarat cantarul. Parca pescuiam intr-o gradinita. Intr-o gradinita cu multi crapi intre 12 si 15 kg. Una dintre acele partide atipice, in care prindeam nefiresc de mult. Ma tot incurajam ca prin aceasta frecventa trebuie sa intre si unul mare, doar ca timplul se scurgea si el rapid. Incercam sa fiu calm – astia sunt pestii, nu am ce selectie sa fac, am nevoie doar de putina intuitie sa fac acel ceva ce poate inclina balanta in favoarea mea. Am pus pe firul de par un mic snowman, invelit in pasta si am plantat montura discret intre doua locuri nadite si am prins o frumusete de crap, primul 20+. Probabil, supraveghetorul gradinitei.

Snowman invelit in pasta cu o prezentare discreta intre doua locuri nadite. Pe o apa de 50 cm, supraveghetorul gradinitei este prins cu garda jos:

  In alta partida, dupa ce am balizat platoul din fata standului A9, l-am nadit din prima cu aproximativ 4 kg de boiliesuri XXL si Stinky Fish. Stiam ca nadirea puternica va atrage pestele intr-un fel sau altul, stiam ca cei mari au tendinta de a cerceta zona si de a disparea din peisaj prudenti, dar speram ca se vor intoarce dupa un timp si ca nada ramasa ii va determina sa se hraneasca. Rezultatul, un crap de 20 kg, dupa 4 nopti. Asteptarea, increderea in loc si in nada, au meritat.

Comun impecabil de 20 kg dupa 4 nopti pe standul A9. Asteptarea, increderea in loc si in nada, au meritat:

   Pe acelasi principiu am mers si in mijlocul verii cand am pescuit din nou A8-ul. Era canicula, stiam ca se prinsese extrem de greu in acea saptamana, dar ma incurajam: pe undeva trebuie sa fie un crap dispus sa manance, trebuie doar sa-l gasesc si sa nadesc in acord cu felul in care se hraneste. Gasisem locul din spatele movilelor si am decis sa-l nadesc cu nu mai putin de 4 kg  de boiliesuri, de diferite marimi, sparte in jumatate, seminte si pelete. In numai o ora, pe saltea, era noul record personal, un crap de 22,7 kg . Intr-o alta partida de toamna, pe o apa de 15 grade, tot in spatele movilelor nadesc cu toata cantitatea dintr-o punga de un kg de Stinky Fish de 16 mm, cat mai grupat si o mana de seminte pentru culoare. Dupa 6 ore, un alt crap de 20 kg . Singurul de pe balta in acea partida.

CPK Stinky Fish – un fishmeal de cursa lunga, valabil din martie si pana in noiembrie. Puterea mixului este sustinuta si de combinatia de arome crab si scoica:

 Magia din spatele movilelor, un crap comun superb de 20 kg, intr-o zi rece de toamna:

     Din pacate, in ceea ce ma priveste, un minus pentru sectorul A sunt tenii, si nu putini, care mananca boilies. Au prins gustul si tendinta arata ca se vor hrani din ce in ce mai mult cu aceasta nada. Deocamdata nu sunt pana intr-acolo de suparatori, desi au fost pescari care au prins si 5 - 10 intr-o partida la boilies si un astfel de banc iti poate curata instant zona pe care ai nadit-o ca sa nu ma spun ca tenii au un mod de a se hrani mai agresiv si crapii nu stau la un loc cu tenii. Daca este sa vedem si partea plina a paharului, pentru cine indrageste aceasta specie, este aceea ca tenii sunt mari, cu o medie de 10 - 12 kg, dar s-au prins si teni de 18 sau 20 kg, adevarate torpile.

  

   Montura si prezentarea momelii

   Este sectorul A dificil? Da si nu. Este dificil pentru ca are o densitate medie sau sub medie ce crapi. Nu este dificil pentru ca este un lac micut. Este dificil pentru ca are adancimi, structuri si hrana naturala foarte multa. Nu este dificil daca ai pestele in fata si iti bate vantul bine. Este dificil pentru ca este o presiune foarte mare din partea pescarilor asupra lacului, 28 de fire si 7 barci in permanenta. Pare mai putin dificil primavara, cand pestele iese din iarna dornic sa se hraneasca, iar hrana lui naturala nu este foarte bine dezvoltata. Este dificil in perioada in care depune icrele si nimic altceva nu-l intereseaza. Apoi se hraneste sa-si refaca fortele. Este dificil mai ales vara si toamna atunci cand hrana pe care o are la dispozitie ii permite luxul sa treaca zambind peste locurile nadite si peste momelile de la carlig. Si va deveni din ce in ce mai dificil de-a lungul timpului, asta este clar. Pestii se vor prinde de multe ori si se vor adapta la a intelege pericolul si a incerca sa-l evite. Probabil, partidele ce vor urma in anii urmatori vor deveni adevarate meciuri. In acelasi timp si pescarii vor intelege lacul mai bine, locurile, iar monturile sofisticate pe care le vedem pe internet vor avea aplicabilitate aici. Personal, voi fi atent si la ce se intampla in jur, de exemplu cand alti pescari pescuiesc pe apa mare, eu voi pescui pe apa mica, cand se va nadi mult, eu vor nadi putin, si in general as aplica o strategie diametral opusa fata de normele obisnuite, mai ales cand se prinde slab sau nu se prinde deloc.

   Dar ca sa revin la zilele noastre, pe o astfel de apa consider ca este foarte importanta prezentarea. Dupa o privire la rubrica de capturi, observ ca unii pesti ies mai des, altii mai rar, pentru ca unii sa iasa foarte rar sau deloc din 2013 pana acum. Ce imi spune asta? ca unii lasa prudenta la o parte cand vine vorba sa se hraneasca, puterea gustului e mai puternica in cazul acestora, cum a fost si cazul lui Haplea. Altii au inceput sa fie prudenti sau au alt mod de hranire si se prind mai greu, iar altii, probabil ca se hranesc in proportie de 99% dintre situatii doar cu hrana lor naturala, care este din belsug pe Varlaam si nimic altceva nu-i intereseaza. Si pestii sunt diferiti, la fel ca si oamenii. Unii mai gurmanzi, altii mai timizi. Unii mai precauti, altii mai neatenti. O montura perfecta cu un camuflaj foarte bun, ciupeste un procent bun si din categoria pestilor mai prudenti. Daca punem la socoteala calitatea si claritatea apei si presiunea pescarilor de care spuneam mai sus, atentia la detalii mi se pare foarte importanta.

CPK Robin Red Power 30. Ce semnifica cifra? Adaosul masiv, pe langa fainurile de peste şi agenţii de lagatura, de Robin Red, in procent de 30 %:

    Folosesc monturi rigide sau combi (fluorocarbon + textil suplu) mai ales pe apa mica si substrat drept pentru ca se camufleaza mai bine si monturi din fire suple pe ape mai adanci cu substrat neregulat, cu pietre, sau alte obstacole. Solar Unleaded de 15 lb si Avid Pin Down de 20 lb  sunt preferatele mele, fire suple, cu densitate mare, ce le ajuta sa se scufunde rapid si sa preia forma substratului, fara a fi nevoie de lesturi suplimentare. ESP Anchor Braid de 20 lb  este de asemenea un fir care-mi place foarte mult, suplu, scufundator, rotund in sectiune, usor de lucrat, cu o camuflare excelenta, il folosesc mai ales in monturi blow-back si sunt foarte multumit de calitatile lui. In situatii extreme, si extremul se gaseste pe Varlaam, datorita coloniilor de scoici, folosesc o sfoara, asa imi place s-o numesc: PB Mussel 2-Tone 45 lb, un fel de ultima arma. Sau prima varianta in fata situatiilor foarte dificile.

Solar Unleaded, Avid Pin Down, ESP Anchor Braid si PB Mussel 2 – Tone, preferatele mele in categoria de fire suple:

    In multe situatii, pe lacul Varlaam, am renuntat si la leadcore si prefer, si in acest caz,  materialele suple care preiau foarte bine forma neregulata a substratului si aici am un singur preferat: Avid Pin Down Unleaded de 65 lb, relativ subtire, cu o camuflare excelenta si foarte usor de lucrat, imi execut singur, acasa, segmente de 1,5m.

Camuflarea absoluta: Avid Pin Down Unleaded 65 lb:

  De asemenea prefer sistemele care pierd plumbul imediat. Nu folosesc monturi cu plumb in line chiar daca teoretic au un randamant mai bun la ceea ce inseamna autointepare, cu atat mai mult cu cat nu folosesc monturi cu plumb culisant  (running rig). Prefer ca pestele sa se ridice usor in masa apei odata ce plumbul s-a pierdut, fara o greutate care culiseaza pe fir si care poate lua si alte fire, ale tale sau ale vecinilor, in drumul de pana la minciog. Chiar daca zona de plantat este rezonabil de mare, inspre mal distanta intre standuri nu este cea mai generoasa. Merita sa pierzi un plumb, poate la capatul celalalt este un crap record pe care nu vrei sa-l ratezi. Pentru ecologisti, sau pentru economie, se pot folosi si pietre in loc de plumb, iar  lacul Varlaam nu duce lipsa acestora, in diferite greutati. Un sistem simplu pe care il folosesc uneori este sa leg piatra cu coliere de plastic (soricei) pe care bag un vartej cu ochetul mare, pentru a culisa bine pe clips. Prezinta totusi un dezavantaj: stilul meu de a planta este acela ca iau lanseta cu mine in barca, si asez montura cu ajutorul acesteia. O astfel de piatra, pe clips, cu un astfel de sistem de prindere, are o miscare de balans in apa, si nu una curata, liniara, ceea ce in anumite situatii imi poate incurca forfacul si este ultimul lucru pe care il vreau. Folosesc acest sistem, in anumite cazuri, pe adancimi mici, atunci cand sunt sigur ca pot avea o prezentare excelenta.

O montura rigida cu trei micro pop-up-uri puse astfel incat sa nu-mi ridice carligul de pe substrat:

    La carlig, imi plac momelile echilibrate fie ca este vorba despre un mic snowman fie ca este vorba despre boiliesuri critic echilibrate cu granule de pluta sau pop-up-uri puse in asa fel incat sa nu ridice carligul de pe substrat.

CPK Flash - critic echilibrate: 

 Schimb locul sau momeala de la carlig la 24 h si nu-mi place sa ma plimb prea mult cu barca pe zona mea de pescuit decat la inceput cand pun o mare importanta in a gasi locurile. Nu am o problema in a sta si 3-4 h pe apa cautand si iar cautand si balizand mai multe locuri presarand si o mana de boiliesuri ca aperitiv pe locurile de rezerva. Apoi plantez, las locul sa se linisteasca si incerc sa ies cat mai putin si cat mai discret cu barca. Folosesc boiliesuri care rezista bine pe firul de par un timp indelungat in apa si odata ce am incredere in loc, in nada, in strategia de nadire, las timpul sa lucreze in favoarea mea.

Boiliesuri ce rezista bine pe firul de par, in imagine CPK GLM Range in combinatie cu pop-up-ul XXL cu granule de pluta:

   Sectorul B

Frumusetea in toata splendoarea, aici, zona standului B1:

    Sa incep un articol vorbind la superlativ despre sectorul B si sa-l inchei vorbind tot despre sectorul B, arata ce a insemnat acesta pentru mine. Astept redeschiderea sectorului B desi i-a disparut ceea ce eu numeam a fi farmecul lacului si anume: bradisul. Bradisul acela era totul!

Farmecul lacului in 2014 – bradisul:

    Imi povestea un prieten ca i-a tras pestele undeva dimineata devreme, inainte sa se lumineze. A ridicat lanseta, s-a urcat in barca, mulina 10 m, vaslea alti 10 m, apoi ceilalti 10 m de fir trebuia sa-i descurce din iarba si nu-mi spunea nimic nou, insa ascultam ce-mi povesteste ca si cum vedeam totul prin ochii lui.  Ajuns intr-un final la lupta directa cu pestele, care stia foarte bine sa-si joace avantajul, drilul era spectaculos si epuizant. Avantajul pe care il avea pestele in iarba, devinea avantajul tau odata ce un smoc de bradis ii acopera ochii si intra aproape fara sa stie in minciog. Cand s-a intors cu pestele, soarele tocmai il mangaia cu razele de rasarit, drumul pana la peste si lupta cu acesta durase mai bine de o ora, insa asta era farmecul, asta era frumusetea, dificultatea. Pestele, imi amintesc, avea 15kg, dar parea mai greu decat toti ceilalti de pe sectorul A. Daca este sa ma bucure ceva este faptul ca am trait aceasta experienta, ca fiind una dintre cele mai palpitante si mai interesante.

Torpila pe sectorul B:

    Insa sectorul B nu numai ca nu si-a spus ultimul cuvant, dar pare sa fi vorbit in soapta pana acum. Mai mare decat sectorul A si, in perspectiva, chiar mai frumos, cu doua insule mari in mijloc, una insula plopilor si cealalta insula salciilor, cu distanta mare intre locurile de pescuit si cu o puzderie de ciortani ce au atins deja 6 - 9 kg in doar un an, de la 2-3 kg, fara sa-i socotim pe cei rezidenti, in frunte cu recordul lacului de 20 kg si cu visul ca aici pot fi exemplare cu adevarat record de crap, imi imaginez sectorul B, peste doua, trei primaveri ca transferand toti pescarii ce acum pescuiesc pe sectorul A, pentru a-i descoperi gustul, salbaticia, toanele si trofeele.

In plan indepartat, insula salciilor:

Insula plopilor. Privire de pe standul B4:

   Pentru mine, este clar, va fi una dintre destinatiile principale.

   Adi Botin

Sezonul de toamna - Stinky Fish

   Sezonul de toamna Stinky Fish pe lacul Varlaam - standul A7. Am pescuit prima oara pe acest stand iar sonarul mi-a certificat ceea ce se vede si cu ochiul liber si anume ca este un stand foarte interesant, din mai multe motive: in primul rand este situat pe mijlocul apei ceea ce imi spune ca este tranzitat de foarte multi pesti, este pozitionat bine indiferent de cum bate vantul si, nu in ultimul rand, adancimile variate, fac din acest stand unul foarte interesant.

 Ca o scurta imagine, in fata standului avem apa mare, de aproximativ 3 – 3,5 m, nimic interesant, pentru ca aproape de malul de vis-a-vis, apa sa urce pe un mic prag cu adancime de 1,5 – 1,7 m, dincolo de care apa urca pe o apa si mai mica, in fata sălciilor ce sunt aplecate spre apa. Pragul este in forma de L si consider ca este interesant de abordat coltul acestuia pe mai multe adancimi. Spre vecinatatea standului A6, pragul urca mai lent si destul de brusc aproape de mal. Este ceea ce am vazut in viteza pe sonar, mentionez ca am ajuns intr-o joi seara la pescuit (era ora 23,00 cand cautam locuri) si urma sa plec sambata, nici macar 48 h.

   Cum spuneam mai sus, am balizat coltul pragului, l-am nadit si am decis sa pescuiesc cu o lanseta in stanga si cu alta in dreapta. A treia lanseta am plantat-o tot pe o apa mare, undeva la vecinatatea cu standul A8, la baza pragului. Ramanea sa mai gasesc un alt loc pentru cea de-a 4 lanseta, asa ca am vazut oportunitatea standului A8, care avea sa fie liber o bucata de aproximativ 20 ore si mi-am amintit de locul din spatele movilelor, cel ce mi-a dat recordul personal pe acest lac – un crap de 22,7 kg. Pornesc intr-acolo, gasesc lantul de movile, gasesc varful movilei din stanga, si privesc cu atentie sonarul in timp ce trec peste ea: adancimea coboara usor pana la 3 m, urmeaza o mica portiune dreapta, pentru ca mai apoi adancimea sa scada iarasi destul de brusc datorita pantei ce venea spre malul de vis-a-vis, si arunc o baliza H pentru a marca locul. Urma sa pescuiesc in fata balizei H, intre cei doi pereti. Ma intorc la mal, pregatesc montura, atasez plumbul in clips, ma urc cu lanseta in barca si merg sa plantez. La fata locului decid sa nadesc cu toata cantitatea dintr-o punga de boiliesuri de un kilogram de Stinky Fish – CPK, de 16 mm si o mana de seminte deasupra (din mixul de seminte CPK Force), avand in vedere ca momeala avea sa fie alcatuita din trei micro pop-up-uri de 8 mm (miere, porumb si cranberry) asezate pe o montura rigida si vroiam sa am putina diversitate pe locul nadit.

   Combinatia o testasem partidele anterioare, stiam ca trei astfel de micro pop-up-uri, in combinatie cu o montura rigida, va face momeala sa stea critic echilibrata, fara sa-mi ridice carligul de pe substrat. Plantez montura cu grija si ma intorc la mal, fara sa mai fie nevoie de plutitor, datorita unghiului, asez lanseta atent pe rod pod si ma intorc sa iau baliza H din apa. Imi faceam socoteala ca e suficient sa prind un peste de aici, si daca este si mare, cu atat mai bine.

   Este deja 12 noaptea si inainte sa ma bag in sacul de dormit verific rezultatul meciului Romania – Finlanda, dezamagitor…

   Incepe si ploaia, nu tare si ma gandeam daca vreau sa traga sau sa nu traga… J. Sunt totusi la pescuit, bineinteles ca vreau sa traga, dorinta implinita undeva in jurul orei 6,30 dimineata. Un bib in statie. Sar sin sac, ma incalt, pun lanterna si aud alt bib. Ies afara, picura usor, swingerul albastru era jos. Il privesc pret de cateva secunde pentru ca mai apoi sa revina la nivel si imediat sa vad varful lansetei cum se indoaie si swingerul se lipeste de blanc. Este clar, nu este ten, asa cum crezusem initial. Intep si simt rezistenta opusa. Pun putina presiune pe el sa-l scot dintre acele praguri iar drilul este o adevarata placere. Nu ma grabeam, nu aveam nici un motiv, ba chiar eram atent sa nu-l fortez. Intr-un final, intra in minciog, al meu esti! Pe lumina, sesiunea foto cu un exemplar superb de Varlaam de 20 kg.