Lacul Varlaam, toamna, in toata splendoarea. In imagine, standurile A2
si A4:
Standul A1. Acum intelegeti de ce am ales sa pescuiesc de doua ori acest
stand in partidele de test ale lacului?
Am facut o partida in vara lui 2013, pe locul ce avea sa devina A1, dar nu
am prins nimic. Toamna, am mai facut o partida pe acelasi loc, poate ca sa-mi
iau revansa sau poate ca eram dependent de pictura locului, insa nici de data
aceasta nu am prins nimic. Cu toate acestea, printre capturile altor pescari
si-au facut aparitia crapi de 13 kg, de 17 kg, ba chiar si peste 20 kg! Vestea s-a dus repede,
iar lista de rezervari era plina in primavara anului 2014, asta in timp ce descopeream sectorul B al lacului ca si cum era un mare magnet iar eu, un
minuscul intr-o armura de metal, in timp ce bradisul parea sa fie aura de
mister ce-l inconjura. Parca acum sunt pe pontonul B8, undeva la inceput de
aprilie si aproape ca nu ma pot opri din a privi apa, atat de limpede, incat vad
bradisul ce a crescut pana aproape de jumatatea apei, si la 15 m distanta, la fel cum imi
puteam privi amprenta de pe buricul degetului. Drilul trebuie sa fie fantastic
in aceasta apa de acvariu, imi spuneam, aproape cu voce tare. Ma plimbam cu
barca si puteam vedea ochiurile de apa din bradis in clar pana la adancimi de 2 m, de altfel, cand plantam,
vedeam exact cum asez montura, cum a cazut nada sau a doua zi dimineata, daca
nu aveam trasatura, mergeam sa verific daca aceasta mai este acolo, iar carasii
se ascundeau in iarba pentru ca mai apoi sa iasa pe rand, in functie de timiditate,
continuand sa serveasca micul dejun din nadea mea.
Partidele mele au oscilat intre placerea de a
pescui a sectorului B si dorinta de a prinde pestii mari ai sectorului A. Dupa
doi ani, am in colectie patru crapi peste 20 kg , recordul fiind de 22,7 kg pe standul A8.
Standul A8. Cel mai capricios si mai dificil stand dintre toate
celelalte:
Standul A8 vazut din fata. Mix de culori toamna tarziu:
Standul A9
Standul A9. Propriul tau lac:
A9 este o superbitate de stand si in afara faptului ca este standul cu
cea mai mare deschidere, zona de pescuit este plina de structuri, praguri si
platouri. Imediat in fata standului apa are 3 m. La aproximativ 40 - 50 m de mal apa urca brusc la 2,5 m, pe un platou generos
cu substrat tare, ca de pietris, dincolo de care apa urca pe un alt platou cu
adancimea de 1,7 m.
Spre stanga, la grainta cu A8 sunt adevaratele structuri, grupuri de movile ce
urca spre suprafata de la o adancime de 3 m pana spre 2 m, 1,5 m, 1 m adancime. In spatele
acestora apa coboara pe o adancime de 4 m, pe un substrat malos. O zona foarte buna
primavara devreme sau toamna tarziu. Aceasta adancime se continua spre dreapta
si scade usor: 3,7 m, 3,5 m, 2 m, 1,7 m in extremitatea din
dreapta a standului. O paleta de adancimi si structuri in care pestelui ii place
sa stea. Din pacate, are o hiba, nu se putea altfel. Vandul dominant de primavara
este nefavorabil si bate dinspre A9 spre A7, A6, A4. Am avut o astfel de
partrida in primavara in care priveam ce bine prind standurile sus mentionate
in timp ce eu ciuguleam cate un crap de ici, de colo, ciortani de 12 - 14 kg. Si totusi, cum am
spus, locul tine peste si m-a rasplatit, dupa ceva asteptare, cu un trofeu de 20 kg , pentru rabdarea,
increderea si strategia pe care mi-am construit-o inca de la inceputul partidei
pe platoul cu adancimea de 2,5 m din fata standului, despre care stiam ca a dat si alti
crapi mari.
Standul A9 ascuns sub padurea de salcii si plopi:
Nada principala pe care am
folosit-o au fost boiliesurile pe baza de faina de peste, si imi placea sa
amestec mai multe sortimente ca de exemplu XXL, Stinky Fish si Next, noua gama
CPK.
Boiliesurile CPK XXL si clasicul in materie, un fishmeal de calitate cu
adaos de Robin Red + eticheta Squid&Belachan:
Seminte CPK gata preparate: porumb, grau, mei, canepa:
Lacul Varlaam are hrana naturala cum numai la Sarulesti am vazut.
Scoicile colonizeaza pana si standul de pescuit, cu alte cuvinte pestii au la
dispozitie hrana oriunde si in orice cantitate. Acest lucru m-a facut sa cred
ca daca vreau sa am o sansa – in raport cu imensitatea de hrana naturala, si ca
daca vreau sa-i atrag atentia pestelui, ei bine atunci trebuie sa nadesc mult,
este adevarat, tinand cont si de anotimp si conditiile meteo. E ca si cand particip
la un eveniment la care se serveste si mancare dar fara sa-mi fie foame.
Credeti ca bag in seama o masa modesta cu putina mancare? Nu. Credeti ca ma
poate atrage o masa bogata ce sta sa se prabuseasca? Pai, macar de curiozitate
merg sa vad ce bunatati sunt acolo, foamea vine mancand. In prima partida pe A8
am localizat pestele in mal pe o apa de 50 cm si nu eram zgarcit cu
nadirea. Prindeam pe banda rulanta, insa nimic care sa solicite cu adevarat
cantarul. Parca pescuiam intr-o gradinita. Intr-o gradinita cu multi crapi
intre 12 si 15 kg.
Una dintre acele partide atipice, in care prindeam nefiresc de mult. Ma tot
incurajam ca prin aceasta frecventa trebuie sa intre si unul mare, doar ca
timplul se scurgea si el rapid. Incercam sa fiu calm – astia sunt pestii, nu am
ce selectie sa fac, am nevoie doar de putina intuitie sa fac acel ceva ce poate
inclina balanta in favoarea mea. Am pus pe firul de par un mic snowman, invelit
in pasta si am plantat montura discret intre doua locuri nadite si am prins o
frumusete de crap, primul 20+. Probabil, supraveghetorul gradinitei.
Snowman invelit in pasta cu o prezentare discreta intre doua locuri
nadite. Pe o apa de 50 cm ,
supraveghetorul gradinitei este prins cu garda jos:
Comun impecabil de 20 kg dupa 4 nopti pe standul A9. Asteptarea, increderea in
loc si in nada, au meritat:
Pe acelasi principiu am mers si
in mijlocul verii cand am pescuit din nou A8-ul. Era canicula, stiam ca se
prinsese extrem de greu in acea saptamana, dar ma incurajam: pe undeva trebuie
sa fie un crap dispus sa manance, trebuie doar sa-l gasesc si sa nadesc in
acord cu felul in care se hraneste. Gasisem locul din spatele movilelor si am
decis sa-l nadesc cu nu mai putin de 4 kg de boiliesuri, de diferite marimi, sparte
in jumatate, seminte si pelete. In numai o ora, pe saltea, era noul record
personal, un crap de 22,7 kg .
Intr-o alta partida de toamna, pe o apa de 15 grade, tot in spatele movilelor
nadesc cu toata cantitatea dintr-o punga de un kg de Stinky Fish de 16 mm, cat mai grupat si o
mana de seminte pentru culoare. Dupa 6 ore, un alt crap de 20 kg . Singurul de pe balta
in acea partida.
CPK Stinky Fish – un fishmeal de cursa lunga, valabil din martie si
pana in noiembrie. Puterea mixului este sustinuta si de combinatia de arome crab
si scoica:
Magia din spatele movilelor, un crap comun superb de 20 kg , intr-o zi rece de
toamna:
Din pacate, in ceea ce ma priveste, un minus pentru sectorul A sunt
tenii, si nu putini, care mananca boilies. Au prins gustul si tendinta arata ca
se vor hrani din ce in ce mai mult cu aceasta nada. Deocamdata nu sunt pana
intr-acolo de suparatori, desi au fost pescari care au prins si 5 - 10 intr-o
partida la boilies si un astfel de banc iti poate curata instant zona pe care
ai nadit-o ca sa nu ma spun ca tenii au un mod de a se hrani mai agresiv si
crapii nu stau la un loc cu tenii. Daca este sa vedem si partea plina a
paharului, pentru cine indrageste aceasta specie, este aceea ca tenii sunt
mari, cu o medie de 10 - 12 kg,
dar s-au prins si teni de 18 sau 20 kg, adevarate torpile.
Montura si prezentarea momelii
Este sectorul A dificil? Da
si nu. Este dificil pentru ca are o densitate medie sau sub medie ce crapi. Nu
este dificil pentru ca este un lac micut. Este dificil pentru ca are adancimi,
structuri si hrana naturala foarte multa. Nu este dificil daca ai pestele in
fata si iti bate vantul bine. Este dificil pentru ca este o presiune foarte
mare din partea pescarilor asupra lacului, 28 de fire si 7 barci in permanenta.
Pare mai putin dificil primavara, cand pestele iese din iarna dornic sa se
hraneasca, iar hrana lui naturala nu este foarte bine dezvoltata. Este dificil
in perioada in care depune icrele si nimic altceva nu-l intereseaza. Apoi se
hraneste sa-si refaca fortele. Este dificil mai ales vara si toamna atunci cand
hrana pe care o are la dispozitie ii permite luxul sa treaca zambind peste
locurile nadite si peste momelile de la carlig. Si va deveni din ce in ce mai
dificil de-a lungul timpului, asta este clar. Pestii se vor prinde de multe ori
si se vor adapta la a intelege pericolul si a incerca sa-l evite. Probabil,
partidele ce vor urma in anii urmatori vor deveni adevarate meciuri. In acelasi
timp si pescarii vor intelege lacul mai bine, locurile, iar monturile
sofisticate pe care le vedem pe internet vor avea aplicabilitate aici. Personal,
voi fi atent si la ce se intampla in jur, de exemplu cand alti pescari
pescuiesc pe apa mare, eu voi pescui pe apa mica, cand se va nadi mult, eu vor
nadi putin, si in general as aplica o strategie diametral opusa fata de normele
obisnuite, mai ales cand se prinde slab sau nu se prinde deloc.
Dar ca sa revin la zilele noastre, pe o astfel de apa consider ca este
foarte importanta prezentarea. Dupa o privire la rubrica de capturi, observ ca
unii pesti ies mai des, altii mai rar, pentru ca unii sa iasa foarte rar sau
deloc din 2013 pana acum. Ce imi spune asta? ca unii lasa prudenta la o parte
cand vine vorba sa se hraneasca, puterea gustului e mai puternica in cazul acestora,
cum a fost si cazul lui Haplea. Altii au inceput sa fie prudenti sau au alt mod
de hranire si se prind mai greu, iar altii, probabil ca se hranesc in proportie
de 99% dintre situatii doar cu hrana lor naturala, care este din belsug pe
Varlaam si nimic altceva nu-i intereseaza. Si pestii sunt diferiti, la fel ca
si oamenii. Unii mai gurmanzi, altii mai timizi. Unii mai precauti, altii mai
neatenti. O montura perfecta cu un camuflaj foarte bun, ciupeste un procent bun
si din categoria pestilor mai prudenti. Daca punem la socoteala calitatea si
claritatea apei si presiunea pescarilor de care spuneam mai sus, atentia la
detalii mi se pare foarte importanta.
CPK Robin Red Power 30. Ce semnifica cifra? Adaosul masiv, pe langa
fainurile de peste şi agenţii de lagatura, de Robin Red, in procent de 30 %:
Folosesc monturi rigide sau combi (fluorocarbon + textil suplu) mai ales
pe apa mica si substrat drept pentru ca se camufleaza mai bine si monturi din
fire suple pe ape mai adanci cu substrat neregulat, cu pietre, sau alte
obstacole. Solar Unleaded de 15 lb si Avid Pin Down de 20 lb sunt preferatele mele,
fire suple, cu densitate mare, ce le ajuta sa se scufunde rapid si sa preia
forma substratului, fara a fi nevoie de lesturi suplimentare. ESP Anchor Braid
de 20 lb este de asemenea un fir care-mi place foarte mult, suplu, scufundator, rotund
in sectiune, usor de lucrat, cu o camuflare excelenta, il folosesc mai ales in
monturi blow-back si sunt foarte multumit de calitatile lui. In situatii extreme,
si extremul se gaseste pe Varlaam, datorita coloniilor de scoici, folosesc o
sfoara, asa imi place s-o numesc: PB Mussel 2-Tone 45 lb, un fel de ultima arma.
Sau prima varianta in fata situatiilor foarte dificile.
Solar Unleaded, Avid Pin Down, ESP Anchor Braid si PB Mussel 2 – Tone,
preferatele mele in categoria de fire suple:
Camuflarea absoluta: Avid Pin Down Unleaded 65 lb:
O montura rigida cu trei micro pop-up-uri puse astfel incat sa nu-mi
ridice carligul de pe substrat:
CPK Flash - critic echilibrate:
Schimb locul sau momeala de la carlig la 24 h si nu-mi place sa ma
plimb prea mult cu barca pe zona mea de pescuit decat la inceput cand pun o
mare importanta in a gasi locurile. Nu am o problema in a sta si 3-4 h pe apa
cautand si iar cautand si balizand mai multe locuri presarand si o mana de
boiliesuri ca aperitiv pe locurile de rezerva. Apoi plantez, las locul sa se
linisteasca si incerc sa ies cat mai putin si cat mai discret cu barca.
Folosesc boiliesuri care rezista bine pe firul de par un timp indelungat in apa
si odata ce am incredere in loc, in nada, in strategia de nadire, las timpul sa
lucreze in favoarea mea.
Boiliesuri ce rezista bine pe firul de par, in imagine CPK GLM Range in
combinatie cu pop-up-ul XXL cu granule de pluta:
Sectorul B
Frumusetea in toata splendoarea, aici, zona standului B1:
Farmecul lacului in 2014 – bradisul:
Imi povestea un prieten ca i-a tras pestele undeva dimineata devreme,
inainte sa se lumineze. A ridicat lanseta, s-a urcat in barca, mulina 10 m, vaslea alti 10 m, apoi ceilalti 10 m de fir trebuia sa-i
descurce din iarba si nu-mi spunea nimic nou, insa ascultam ce-mi povesteste ca
si cum vedeam totul prin ochii lui. Ajuns
intr-un final la lupta directa cu pestele, care stia foarte bine sa-si joace
avantajul, drilul era spectaculos si epuizant. Avantajul pe care il avea
pestele in iarba, devinea avantajul tau odata ce un smoc de bradis ii acopera
ochii si intra aproape fara sa stie in minciog. Cand s-a intors cu pestele,
soarele tocmai il mangaia cu razele de rasarit, drumul pana la peste si lupta
cu acesta durase mai bine de o ora, insa asta era farmecul, asta era
frumusetea, dificultatea. Pestele, imi amintesc, avea 15kg, dar parea mai greu
decat toti ceilalti de pe sectorul A. Daca este sa ma bucure ceva este faptul
ca am trait aceasta experienta, ca fiind una dintre cele mai palpitante si mai
interesante.
Torpila pe sectorul B:
In plan indepartat, insula salciilor:
Insula plopilor. Privire de pe standul B4:
Adi Botin