Strategii de selectie

   Am inceput sa scriu despre strategii de selectie cu ani in urma, pe cand pescuiam la Tancabesti, insa articolul s-a stins intr-un sertar inchis intr-un stick. Norocul e ca am gasit stick-ul si l-am trezit la viata, insa am sters din el mai bine de jumatate. Chiar daca au trecut cativa ani de atunci, am in memorie foarte clar acea perioada, in care tot ce conta pentru mine erau crapii mari ai Perisului si Tancabestiului. Intre timp, Perisul mic nu mai exista iar Tancabestiul a suportat ceva transformări, insa regulile de baza de selectie, as spune ca raman valabile pe orice lac pe care situatia o cere si am sa ma refer la trei elemente esentiale: localizarea, felul in care nadim si prezentarea.

   Cel mai important lucru: localizarea. Locul in sine, iti rezolva partida, fara alte strategii. 

   Imi amintesc o situatie petrecuta pe lacul Peris acum cativa ani. Dupa o primavara buna in capturi, cu strategii de finete, boiliesuri mici, momeli dipuite, m-am trezit in situatia in care nu mai scapam de ciortani de 500 - 800 g care mancau orice. De unde sunt astia? Erau acolo din primavara devreme, insa acum au ajuns suficient de mari incat sa-ti complice partida. Ce era de facut? Am pus 2 boiliesuri de 20 mm pe firul de par. Fara efect. Am pus 2 boiliesuri de 20 mm deshidratate. Fara efect, ciortanii sugeau boiliesurile ca pe bomboane pana ce ajungeau la un diametru de 14 mm, apoi se agatau in carlig. Apoi am reusit sa depasesc pragul psihologic, acela de a folosi un boilies mai mare, de 24 mm, deshidratat, tare ca piatra, cu partea lichida, implicit aroma, reduse la jumatate, cu firul de par mai lung si, cu o strategie de nadire moderata, grupata. Montura arata monstruos fata de cele cu care pescuisem anterior iar Perisul la vremea aceea era un lac pe care daca nu prindeai nimic intr-o partida de weekend era aproape normal. Daca prindeai un peste, era bine. Daca prindeai doi pesti, si aceia mari, deja era o partida excelenta. (exceptand partidele extraordinare in care puteai prinde cu duiumul pe un anumit loc).

   Am trecut cu brio de aceasta bariera psihologica a momelii mari cand am prins primul crap de doua cifre la ea, asa ca o foloseam cu incredere. Dar sa ma intorc la localizare cu o poveste pe care daca o auzeam din gura altuia, nu o credeam.

   Cand mi-am spus ca am descoperit metoda de a tine ciortanul la distanta, intr-o partida cu cativa prieteni, aveam sa traiesc un moment cu adevarat uimitor dar si amuzant in acelasi timp. Era o vreme destul de mohorata si eram deja de 48 h pe balta. Nu puteam sa ne laudam prea tare, insa situatia era multumitoare la capitolul capturi pentru fiecare dintre noi, dar parca lipsea unul cu adevarat mare si fiecare spera sa dea lovitura. Pe balta si-a facut aparitia un pescar pentru o partida scurta si s-a asezat pe un loc din care avea acces la deversorul baltii. Dupa ce s-a instalat, a venit sa ne salute si sa ne ceara sa-l ajutam la minciog in cazul in care prinde ceva, spunandu-ne ca este incepator in pescuitul crapului. Bineinteles ca te ajutam i-am raspuns, iar la numai cateva ore a inceput recitalul cu un crap de 13 kg, apoi altul de 10 kg, de 14 kg, culminand cu unul de 17 kg. Aveam sa constat ca pescuia si nadea cu niste reade-made-uri de 16 mm atat de moi incat abia stateau pe firul de par. Ce boiliesuri fara aroma, deshidratate si de diametru mare? Despre mecanica monturii nu mai zic nimic, boiliesul nu era fixat cu un opritor pe firul de par, ci bucla era introdusa prin varful carligului fixandu-se in spin. Eram naucit, unde erau ciortanii care ne-au sacait tot timpul? Si care era mecanica monturii, pe care puneam atata pret??? Partea amuzanta a venit atunci cand s-a oferit sa ne dea niste boiliesuri ca ale lui, sa prindem si noi. 

   Concluzia: locul - deversorul, de altfel singura structura a lacului, a facut sa nu conteze ca pescuia cu boiliesuri aromate si de diametru mic. Pestele mare era acolo!

   Un an mai tarziu eram la Tancabesti si dupa un inceput de an destul de slab in capturi, in plina vara am rezervat celebrul pe atunci - pontonul Gorgan care asigura accesul la singura structura importanta a lacului: un plaure imens. Eram cu Paul, prietenul si partenerul meu de pescuit si, dupa ce am stabilit locurile interesante, am inceput fiecare dintre noi cu cate un snow man pe fiecare lanseta pentru a vedea raspunsul si a interpreta situatia. N-a durat prea mult timp pana sa ne dam seama ca trebuie trecut rapid la artileria grea - boiliesuri de 26 - 30 mm, deshidratate, tari ca piatra.

 Paul a scris un articol despre acea partida, n-am sa insist prea mult, dar important de spus e ca la jumatatea partidei Paul avea o colectie frumoasa de crapi intre 15 kg si 18 kg, in timp ce eu ma puteam mandri doar cu o piesa de 17 kg, restul pestilor fiind mai mici. Discutam daca nu cumva nada cu care pescuiam eu era mai putin eficienta fata de nada cu care pescuia el - eu un meat meal cu adaos de Robin Red iar el cu un fishmeal complex si concluzia finala a fost una singura: locul a fost totul! Am decis sa facem schimb de locuri, eu am pescuit pe locurile lui si el pe locurile mele, evident, cautand si alte locuri productive. Eram curiosi, ce face diferenta? Capturile lui Paul au venit mai ales dintr-o gaura in plaur, loc ce mi-a dat si mie aceleasi rezultate - crapi de pana la 18,5 kg, Locul si iar locul!

   Felul in care nadim este la fel de important ca si localizarea iar principiul de baza este descurajarea ciortanului sa se hraneasca. De fapt, nu neaparat a ciortanului ci a pestelui mai mic. Prin aceste strategii nu facem altceva decat sa crestem media capturilor, in niciun caz nu sugerez ideea ca vom prinde doar pesti mari. In consecinta, nu nadesc cu boiliesuri mici pentru ca la carlig, pe firul de par sa am un boilies mare. Nu-i transmit un semnal de hrana folosind o parte lichida si o aroma in dozaj mare. Nadesc cu boiliesuri mari si deshidratate iar pe firul de par ii pot oferi doua boiliesuri de 18 mm, mai atractive. Altfel spus, vrem sa atragem cat mai putin atentia pestelui mic, vrem sa-l descurajam sa se hraneasca cu nada noastra, pentru ca aceasta sa aiba suficient timp in a ramane pe pozitie, pentru pestii mai mari. Crapii mari au un comportament destul de precaut si nu se vor lasa prinsi usor. Este important ca momeala sa ramana cat mai mult timp pe pozitie, sunt ferm convins ca sunt situatii in care crapii mari cerceteaza zona si dispar din peisaj fara sa atinga nimic, pentru a se intoarce dupa un timp sa inspecteze din nou zona, de data aceasta, poate, cu mai mult curaj.

      Prezentarea

   Ken Townley spunea ca daca fiecare al doilea crap ce aspira momeala se inteapa, atunci montura functioneaza excelent. As indrazni sa merg si mai departe si sa spun ca in situatia aceasta, este foarte important sa nu dam nicio sansa crapului odata ce acesta aspira momeala. Monturi simple, carlige puternice, bine ascutite si fire de forfac de minim 25 lb. Sunt teorii care spun ca forfacul foarte lung are un randament mai bun la peste mare. Personal, nu am constatat o diferenta importanta, am pescuit cu forfacuri de 15 - 20 cm cat si cu forfacuri de pana la 35 cm. In schimb, lungimea firului de par conteaza si este un detaliu de selectie. In unele situatii, lungimea firului de par poate ajunge si la 5 - 6 - 7 cm, situatie in care aceasta lungime a firului de par, trebuie corelata si cu o lungime mai mare a forfacului. Alt aspect interesant e ca toti crapii mari pe care i-am prins au venit la monturi si momeli de fund. 

   In incheiere, as spune ca nicio partida nu seamana cu cealalta, asa ca n-as incepe sa pescuiesc direct cu boiliesuri de diametru mare. As incepe mai de graba prudent incercand sa descopar locurile de hranire, traseele, adancimile, care pot varia in functie de anotimp si conditiile meteo. Am facut greseala sa incep o partida hotarat sa pescuiesc dupa capturi si sa constat ca strategia mea nu a fost in acord cu modul de hranire al pestilor la momentul respectiv. Cand am realizat ce se intampla era deja prea tarziu si bifasem o partida ratata. Asa ca partidele mele incep cu monturi de tip snow man sau pop up cu un saculet solubil in care am pelete si bile sparte si o mana de boiliesuri date localizat in jurul momelii, asteptand un raspuns din partea pestelui pentru a avea un punct de plecare.

   Este bine de stiut ca prin aceste strategii se trece de la un pescuit de atractie la unul de asteptare si, de la sine inteles, nu este o abordare pentru partide scurte iar rabdarea si increderea in strategia adoptata sunt cerinte obligatorii.

   Fir intins!